Daca-as putea sa te incui
Intr-o camera intunecata cum esti tu
N-ai mai iesi de acolo niciodata
Să nu mai apari de nicaieri ca altadata!
Sa uitam cu toții de tine
Să ne fie iar bine
Ca atunci cand te-ai rușinat
Și ai uitat de unde ai plecat.
Ne-ai renegat pe toți, pe toate
Ne-ai aruncat asa, departe.
Când ai plecat in urma n-ai privit
Ca și cum nimic n-ai fi simțit.
Ne-ai folosit pe toți din interes
Acum observ ca n-are sens
Să mă incred in tine cateodata
Când esti mult, mult prea vinovată!
Nu ți-a plăcut sa fii cine erai
Ți s-a parut ca poți s-ajungi in rai.
De noi te-ai folosit să te ridici
Sper să nu te intorci cand ai să pici!
Când te-am găsit erai mică, neînsemnată
Acum ai devenit cu totul altă fată!
Nici nu știu căte maști ai purtat
De ai uitat cine ești defapt.
Tu crezi că ai prieteni adevarați
Dar ei nici macar nu-ți sunt devotați!
Îți place ca toți sa-ți faca pe plac mereu,
Să fii tratată ca un zeu
Ai avut tot ce-și poate dori o fata
Dar le-ai dat cu piciorul de fiecare data
Ai vrut mai mult, nu ți s-a parut destul de bine
Ai început să-i îndepartezi pe toți, și-ai început cu mine!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu