-La mulți ani!
-Mulțumesc!
Ea îl pupă după care îl îmbrățișează. Se simte tensiunea dintre ei. La câteva secunde fata scoate un mic pachețel cu o fundiță roșie.
-Îți promisesem ceva mai demult! Ți-am făcut o brățara... știu că nu e mare lucru dar e ceva simbolic.
Îi prinde brățara iar el dă să-i zică ceva dar fata îl întrerupe.
-Lasă-mă, te rog, să termin ce am de zis! Nu mi-e foarte ușor să-ți zic asta! Aceasta atenție simbolizează dorința mea de a deveni prieteni! Poate nu e chiar ce ți-ai dorit sau imaginat dar pentru mine înseamnă mult! La mulți ani încă odata! Eu am plecat, am matematică...Chiar trebuie să plec... Ne mai vedem...
Face doi pași, iar el se întoarce și o prinde de mâna.
-Mai stai... Aș vrea să vorbim despre asta! Îți mulțumesc mult pentru cadou! E frumoasă! Și eu vreau sa fim prieteni, chiar dacă nu prea știu să-ți arăt chestia asta... Noi am mai vorbit și înainte, eu glumesc, nu trebuie să te superi, chiar așa din orice!
-Dar...
-Acum sunt eu cel care îți cere să asculți până la capăt. Întotdeauna ai crezut că am ceva cu tine...
Privirile se întrezăresc pentru un moment dar ea pleacă privirea.
-Ei bine, nu am nimic cu tine... doar că... n-am știut niciodată cum să te fac să înțelegi că într-un fel, îmi placi...
El îi ridică bărbia și se uită fix în ochii ei.
-Sper că nu m-ai uitat!
-Nu cred că se poate într-un timp atât de scurt și e oarecum imposibil având în vedere că te văd în fiecare zi!
-Da... ai dreptate.
Sunt întrerupți de inoportuna sonerie ce îi trezește pe amândoi la realitate.
-S-a sunat... Acum chiar trebuie să plec!
Fata se îndepartă, cănd pentru a doua oara el o prinde de mînă, o întoarce și o sărută pe obraz. Zâmbesc amândoi iar el rămâne în urmă, privind-o....
Povestirea este una fictivă deoarece în viața reală așa ceva nu prea se întâmplă dar speranța moare ultima! Prin această cale aș vrea să-i mulțmesc Anei pentru colaborare dar și sursei mele de inspirație!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu